Limba moldovenească era denumirea dată limbii române în Moldova sovietică, denumire folosită după proclamarea independenței în articolul 13, alineatul 1 din Constituția Republicii Moldova, în cercurile filoruse și „moldoveniste” care doresc să creeze o „conștiință națională” locală proprie românilor din Republica Moldova și din Ucraina, introducând un clivaj lingvistic, etnic și social artificial printre români, mai anume printre românii moldoveni, între cei din România (Moldova Occidentală) și cei din actuala CSI (succesoare a Uniunii Sovietice). În prezent, la nivel oficial, deși glotonimul de „limbă moldovenească” se păstrează în articolul 13 din Constituția Republicii Moldova, Curtea Constituțională a apreciat în 2013 că acest articol are valoare juridică inferioară Declarației de independență, și că prin urmare limba oficială a Republicii, ca stat independent, este „limba română”, adjectivul „moldovenească” fiind o denumire alternativă fără obligativitate de folosire.